6 iulie 2011

Tudor Anghel





Avem mari probleme cu tata.Suntem putini suparati,pentru ca ne-a luat prin surprindere boala lui.
Totul a inceput din 30 mai,cand l-am internat la Spitalul Universitar,unde a stat pana pe 20 iunie,cand l-am externat cam tot ce aceeasi simpotome,pe care le avea.

Mergeam mereu pe la el(cand se ducea mama,cand mergeam noi).
Cand il mangaiam pe cap,ma batea usor cu palma pe umar,sau imi strangea mana dreapta,semn ca ii placea,mai ofta din cand in cand.
La el este putin mai complicat...are paralizie pe partea stanga si putin diabet.
Cand a stat 9 zile acasa,in intervalul 20 iunie-29 iunie,am avut foarte mare grija de el.
Pe 25 si 26 iunie,am chemat salvarea acasa.
In data de 29 iunie,chiar de ziua lui Costel(La multi ani,Costel),l-am internat la  Spitalul Cantacuzinou,s-a dus mama si Costel cu el.
Cand suntem la job,mereu ne gandim la el,taticul nostru sta pe patul spitalului.

Stiu ca este greu fara un parinte in casa,noi pe tata il iubim foarte mult,ne intelegem bine cu el.
Poate si cei care citesc acum aceste fraze,spuse din inima,au avut necazuri si ei cu unul din parintii lor.
Trebuia sa-l externam luni pe 4 iulie,dar au zis ca il mai tine pana saptamna viitoare,pe 11 iulie.
Degeaba s-a dus Costel si mama la spital...
La Spitalul Cantacuzinou este  foarte mare curatenie,foarte multe restrictii,programul de vizitare este in fiecare zi,intre orele 14.00-16.00.Chiar am fost sambata si duminica.